E. Cioran

Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.

Nu e profund, nu e autentic decat ceea ce ascundem. De unde forta sentimentelor abjecte.

ISPITA DE A EXISTA

Viata intensa secatuieste deopotriva trupul si spiritul. Maestrii in arta de a gandi impotriva lor insisi, Nietzsche, Baudelaire si Dostoievski ne-au invatat sa punem pret pe risc, sa nascocim noi suferinte, sa dobandim existenta prin ruperea de propria fiinta.

Eliberarea, daca tinem cu adevarat la ea, trebuie sa izvorasca din noi: in niciun caz nu trebuie sa cautam aiurea intr-un sistem gata facut ori in nu stiu ce doctrina orientala.

Luciditatea noastra insa nu ar putea rabda ca o asemenea minune sa dureze si nici ca inspiratia sa fie pusa la indemana tuturor: ziua ne ia inapoi darurile ce ni le imparte noaptea. Numai nebunul are privilegiul sa treaca lin de la existenta nocturna la cea diurna: nicio diferenta, la el, intre vis si trezire.

Pana atunci, chiar si celulele nervoase, totul in noi refuza paradisul. Sa suferi: unica modalitate de a dobandi senzatia ca existi; sa existi: singurul mod de a-ti salva pierzania. Si asa va ramane, atata timp cat o cura de vesnicie nu ne va dezintoxica de devenire, atata timp cat nu ne apropiem de acea stare in care, dupa cum spune un budist chinez, "clipa face cat zece mii de ani".

Ratiunea e rugina vitalitatii noastre. Cel care ne impinge la aventura este nebunul din noi; daca ne paraseste, suntem pierduti: totul depinde de el, pana si viata noastra vegetativa; el ne indeamna sa respiram, ne sileste s-o facem, si tot el ne forteaza sangele sa curga prin vene. Daca pleaca, ramanem a nimanui! Nu poti sa fii, in acelasi timp, si normal si viu.

Traim cu nadejdea unei prabusiri chiar si atunci cand ne gandim la altceva.

Ceea ce conteaza sunt senzatiile noastre, intensitatea si virtutile lor, ca si capacitatea noastra de a ne arunca intr-o nebunie profana.

Ma urasc, deci sunt om; ma urasc in mod absolut, deci sunt om in mod absolut. Sa fii constient inseamna sa fii dezbinat cu tine insuti, inseamna sa te urasti.

Frica nu ameninta totusi sa ia locul grijilor noastre esentiale decat in masura in care, nedorind s-o asimilam si nici s-o epuizam, o perpetuam in noi ca pe o insulta si-o asezam in centrul singuratatii noastre. Un pas in plus sa devenim viciosi - nu al mortii, ci al fricii de moarte. Buddha "Traim in frica, si de aceea nu traim".


TRATAT DE DESCOMPUNERE

Sufletul o ia inaintea cunoasterii.

Caci fiecare din noi face chiar imposibilul pentru a nu ramane prada siesi. Semenul nostru nu este fatalitatea, ci ispita a decaderii.

Spiritul inventeaza doar o serie de calificari noi; el boteaza din nou elementele sau cauta lexicurile sale epitete mai putin uzate pentru aceeasi neclintita durere.

Vantul, nebunie a aerului! Muzica, nebunie a tacerii!

Adevarata nebunie nu se datoreaza niciodata hazardului sau dezastrelor creierului, ci falsei conceptii despre spatiu pe care si-o faureste inima...

Toate fiintele sunt nefericite; dar cate dintre ele stiu asta? Constiinta nefericirii este o boala prea grava pentru a figura intr-o aritmetica a agoniilor sau in registrele Incurabilului (...) In fraza Timpului, oamenii se insereaza ca niste virgule, pe cand tu, ca s-o opresti, ai incremenit ca un punct.

Aceasta lume ne poate lua totul, ea poate sa ne interzica totul, dar nu sta in puterea nimanui sa ne impiedice a ne nimici. Toate uneltele ne ajuta, toate abisurile noastre launtrice ne indeamna s-o facem; dar toate instinctele ni se impotrivesc. Aceasta contradictie dezvolta in minte un conflict fara iesire.